09.02.2018

Pentru o informare utilă privind GRIPA ŞI VACCINAREA ANTIGRIPALĂ,

vă rugăm să activaţi ACEST LINK.

 

 

 

28.01.2018

https://www.cancer.gov/PublishedContent/Images/about-nci/organization/crchd/blog/2015/cervicalcancer-article.__v300109275.jpg

PromoSan-CRSPB                                                                            C:\Users\tudor\AppData\Local\Microsoft\Windows\Temporary Internet Files\Content.Outlook\QDBSMBB8\SIGLA_GUVERNULUI_ROMÂNIEI-PNG.png

 

Săptămâna Europeană de Prevenire a Cancerului de Col Uterin (SEPCCU)
28 ianuarie-3 februarie

2. Analiza de situaţie

Cancerul cervical: o problemă severă pentru sănătatea femeilor din România

 

 

Sumar:

1.      Preambul

2.      Cancerul cervical pe fondul bolii canceroase în lume şi Europa, 2012

3.      Riscul de cancer cervical

4.      Statistici globale 2012

5.      Situaţia în Europa: incidenţa şi mortalitatea prin cancer cervical, 2012

6.      Situaţia în România

7.      Principii de prevenţie

8.      Prevenţia în România

9.      Concluzii

10.  Bibilografie

 

 

1.      Preambul

European Cervical Cancer Association – ECCA (actualmente International Cervical Cancer Prevention Association - ICCPA), a fost fondată în 2002 de către 15 organizaţii din Europa (din ţări UE şi non-UE) şi are în prezent 100 de membri din 34 state, între care societăţi ştiinţifice privind cancerul, centre de tratament al cancerului, asociaţii medicale, spitale universitare şi grupuri de pacienţi.  

ECCA a lansat în 2007 Săptămâna Europeană de Prevenire a Cancerului de Col Uterin (SEPCCU) sau European Cervical Cancer Prevention Week (ECCPW) [1]. SEPCCU sporeşte conştientizarea publică în privinţa prevenţiei cancerului cervical şi se extinde gradual pe întregul continent.

În 2018 are loc a 12-a ediţie între 28 ianuarie-3 februarie. Zile sau săptămâni cu acelaşi obiectiv generos nu sunt o noutate: Canada [2] şi Australia [3] dezvoltă de mai mulţi ani asemenea acţiuni la nivel regional sau naţional. Pe aceeaşi linie, Cervical Cancer Action – CCA (A Global Coalition to Stop Cervical Cancer) – o grupare bazată în UK ce cheamă decidenţii politici din toată lumea la cooperare şi intensificarea eforturilor în domeniu - a lansat în noiembrie 2015 o iniţiativă pe 5 ani pentru a da prioritate investiţiilor privind sănătatea adolescentelor şi femeilor în legătură cu prevenirea cancerului cervical [4].

România a fost cu deosebire interesată în includerea unei asemenea celebrări în calendarul sănătăţii, din raţiuni legate de ratele mari înregistrate de incidenţa şi mortalitatea prin cancer cervical, pentru reducerea cărora schimbul de informaţie, experienţa şi metode de a influenţa politicienii şi publicul este salutar.

Campania 2018 se derulează sub sloganul “Testarea preventivă Babeş-Papanikolaou: barieră simplă şi eficientă împotriva cancerului cervical!” şi are ca scop conştientizarea pe scară largă a populaţiei feminine româneşti în privinţa căilor de limitare a riscului major de cancer cervical. Tema din acest an focalizează pe reducerea riscului şi amplificarea prevenţiei.

 

2.      Cancerul cervical pe fondul bolii canceroase în lume şi Europa, 2012

Consumul de tutun şi abuzul de alcool sunt considerate la originea a circa 40% din povara totală a morbidităţii canceroase. Alimentaţia nesănătoasă, obezitatea şi activitatea fizică insuficientă majorează la 60% ponderea cancerelor cauzate de un stil de viaţă nesănătos. Fumatul reprezintă cel mai important factor singur de risc pentru cancer.

Se estimează că peste 40% din decesele cauzate de cancer pot fi prevenite prin măsuri stil de viaţă.

Conform ultimelor statistici disponibile, în lume, cancerul provoca în 2012, 8,2 milioane decese (aproximativ 13% din total).

Plămânii, sânul, stomacul, ficatul şi colonul sunt organele menţionate cel mai des în privinţa deceselor prin cancer.

În Regiunea OMS Europa (EURO-OMS), cancerul cauza 20% din decese. Cu peste 3,7 milioane de cazuri noi şi 1,9 milioane decese anuale (1/4 din numărul global), cancerul reprezintă a doua cauză majoră de morbiditate şi deces în Europa (după BCV), deşi continentul european cuprinde doar 1/8 din totalul populaţiei mondiale [5].

*

În Europa cancerul cervical este al şaselea cancer ca incidenţă la femei (58 400 cazuri noi). Cea mai mare incidenţă este înregistrată în România, iar cea mai scăzută în Elveţia [6].

 

3.      Riscul de cancer cervical

Debutul precoce al activităţii sexuale (riscul creşte de 2 ori la debutul vieţii sexuale înainte de 17 ani, cu dispariţia supracreşterii riscului după 18 ani) şi numărul partenerilor sexuali al ambilor parteneri au fost documentaţi drept cei mai redutabili factori de risc pentru cancerul de col uterin.

Alţi factori comportamentali de risc sunt importanţi: fumatul, imunosupresia provocată sau spontană, utilizarea îndelungată (peste 10 ani), de la vârste foarte tinere (sub 18 - 20 ani), a contraceptivelor orale din generaţii mai vechi.

Din momentul evidenţierii genoamelor de HPV (Human Papilloma Virus), infecţia specifică a ajuns să fie considerată drept agent iniţiator principal în 90% din cancerele depistate sub-clinic sau în stadii invazive. Riscul este multiplicat în medie de 10 ori de prezenţa HPV.

Herpesul Virus Simplex tip 2 (virus HSV 2, cu localizare genitală) – reprezintă un co-factor probabil [6].

 

 

4.      Statistici globale 2012

Global, cancerul cervical este al patrulea cel mai frecvent cancer la femei şi cel de-al şaptelea cel mai comun tip de cancer. În 2012, numărul de cazuri noi era estimat la 528 000 [7].

Ca şi în cazul cancerului hepatic, majoritatea copleşitoare (85%) a poverii globale apăsa pe regiunile mai puţin dezvoltate, unde cancerul de col uterin reprezenta aproape 12% din toate cazurile de cancer la femei. În Africa Centrală şi de Est, cancerul de col uterin rămâne cel mai frecvent cancer la femei. Regiunile cu risc ridicat, având rata de incidenţă standardizată în funcţie de vârstă/100 000 femei  > 30 cazuri includeau Africa de Est (42,7 cazuri), sub-regiunea Melanesia (33,3 cazuri), precum şi Africa de Sud (31,5 cazuri). Cele mai scăzute incidenţe se înregistrau în Australia/Noua Zeelandă (5,5 cazuri) şi Asia de Vest (4,4 cazuri).

În privinţa mortalităţii, în 2012 au fost estimate la nivel global 266 000 decese cauzate de cancerul de col uterin, reprezentând 7,5% din totalul deceselor cauzate de cancer la femei. Aproape 9/10 decese provocate de cancerul cervical (87%) surveneau în regiunile mai puţin dezvoltate.

Între regiunile lumii, mortalitatea varia în 2012 după un factor de 18, anume de la < 2 decese/100 000 femei în Asia de Vest, Europa de Vest şi Australia/Noua Zeelandă, faţă de > 20 decese/100 000 femei în sub-regiunea Melanesia (20,6), Africa Centrală (22,2/100 000) şi Africa de Est (27,6/100 000) [7].

Într-o perspectivă sinoptică (pe mapamond) ţările din Africa apăreau în clasele cu mortalitatea cea mai ridicată. În Europa, ţările nordice şi majoritatea celor din vest se găseau în clasele cu mortalitate standardizată cu vârsta substanţial mai scăzută (<0,37/100 000  femei) decât statele din est (2,4 - 5,7/100 000).

România era plasată în clasa de mortalitate 9,3-17,5/100 000, cea mai defavorabilă [7].

 

5.      Situaţia în Europa: incidenţa şi mortalitatea prin cancer cervical, 2012

În Regiunea Euro-OMS prevalenţa medie pe ultimul an a localizării cancerului la femei comporta ierarhia frecvenţelor: sân (35%), colorectum, corp uterin, cervix (4,4%), plămân, ovar, piele, tiroidă, rinichi; pe ultimii 5 ani a localizării cancerului la femei prevalenţa se ierarhiza astfel: sân (39%), colorectum, corp uterin, cervix (4,6%), piele, tiroidă, ovar, plămân, rinichi [8]. Prevalenţa cancerului cervical se menţinea pe locul 4 pe ambele intervale de integrare a datelor.

În privinţa incidenţei cancerului la femei în funcţie de localizare ordinea frecvenţelor era: sân (28%), colorectum, plămân, uter, ovar, cervix (3,9%), stomac, piele, pancreas – cu cancerul cervical pe locul 6. Însfârşit, în privinţa mortalităţii prin cancer la femei în funcţie de localizare ordinea descrescătoare era: sân (17%), colorectum, plămân, pancreas, stomac, ovar, cervix (3,3%), sânge (leucemie), uter [8].

*

În Europa continentală, incidenţa şi mortalitatea prin cancer cervical (standardizate cu vârsta) arată diferenţe mari în favoarea statelor vestice (+Albania şi Grecia) faţă de majoritatea statelor est-europene. România înregistra cele mai ridicate valori din Europa atât în privinţa incidenţei cât şi a mortalităţii (34 respectiv 14/100 000) faţă de media UE (10 respectiv 4/100 000) [7].

Pe harta Europei distribuţia incidenţei cancerului cervical indica diferenţe regionale accentuate între nord & vest cu valori înregistrate în clasele inferioare (sub 15,3/100 000) şi est (exceptând Finlanda) raportând valori ridicate (în general 15,4 - 20,5/100 000). România se afla în clasa critică + 20,6/100 000. În privinţa mortalităţii, este vizibil contrastul dintre valorile scăzute în ţările nordice şi vestice (< 2,5 - 4,3/100 000) şi cele ridicate din est; România se găseşte în clasa critică > 7,5/100 000 [7].

 

6.      Situaţia în România

Incidenţa cancerului cervical în România 2012 era dublă faţă de media europeană şi aproape dublă faţă de cea a Europei Centrale şi de Est: 28,6 cazuri faţă de 14, respectiv 16,3/100 000 femei (valori efective). Cancerul cervical era al doilea tip ca incidenţă, după cel mamar.

În privinţa mortalităţii prin cancer cervical, ţara noastră se află pe locul cel mai defavorabil din Europa, cu o mortalitate 10,8/100 000, de 3 ori mai mare faţă de media europeană şi de peste 1,5 ori mai mare decât media din Europa Centrală & Est (6,8/100 000).

Cancerul cervical reprezenta principala cauză de mortalitate la femeile cu vârsta între 15 şi 44 ani [6] .

Atât vârful de incidenţă cât şi cel de mortalitate pe grupe de vârstă se înregistra în grupa 45-54 ani, ceea ce arată că femeile în premenopauză au cel mai mare risc de a fi diagnosticate şi de a muri prin cancer de col uterin.

Conform Ghidului INSP din 2016 [6] în România mor zilnic 6 femei din cauza cancerului de col uterin.

În valori absolute (cazuri/100 000, standardizate cu vârsta faţă de referinţa europeană), incidenţa cancerului la femei după localizare comporta în 2012 ordinea descrescătoare: sânul (circa 66), cervixul (35), intestinul gros, plămânii, ovarele, corpul uterin, pancreasul, stomacul. Procentual, cancerul de sân înregistra incidenţa cea mai ridicată (24%), urmat în ordine de cancerele afectând intestinul gros, cervixul (4%), plămânii, ovarele, corpul uterin, pancreasul, stomacul, creierul şi sistemul nervos central [7].

În privinţa mortalităţii, ca şi în cazul incidenţei, cancerul de sân (27%) înregistra procentul cel mai ridicat, urmat în ordine de cancerele de intestin gros, cervix (6%), plămân, ovarian, corp uterin, pancreas, stomac, creier şi sistem nervos central [7].

 

7.      Principii de prevenţie

Cancerul de col uterin poate fi prevenit fie prin evitarea infecţiei cu HPV, fie prin monitorizarea periodică (screening) pentru infecţii şi leziuni.

HPV-ul transmis sexual este cea mai comună infecţie virală a tractului reproductiv. Aproape toţi indivizii activi sexual vor fi infectaţi cu HPV într-un anume moment al vieţii sau pot fi infectaţi în mod repetat după ce prima infecţie se va fi remis. Majoritatea infecţiilor HPV se rezolvă spontan înainte de a produce simptome. Totuşi anumite subtipuri, precum 16 sau 18 sunt mai agresive şi pot conduce la leziuni precanceroase [9].

Prevenirea infecţiei cu HPV se poate face prin evitarea expunerii la virus; abstinenţa de la activitatea sexuală sau monogamie reciprocă, cu condiţia ca ambii parteneri să fie în mod constant monogami şi să nu fi fost infectaţi anterior, ar reprezenta soluţia ideală, dar din păcate puţin aplicabilă.

Aplicarea vaccinarii anti-HPV înainte de începerea activităţii sexuale ar putea fi de asemenea o soluţie. Din păcate, vaccinurile nu protejează împotriva tuturor tipurilor de virusuri HPV care pot provoca cancer de col uterin; screening-ul rămâne în continuare obligatoriu de-a lungul vieţii [10].

Se documentează că vaccinarea anti-HPV, ar putea preveni cel puţin 70% din carcinoamele scuamocelulare şi cel puţin 85% din adenocarcinoamele cervicale. Vaccinarea anti-HPV 16/18 împreună cu screeningul citologic sistematic pot reduce riscul cancerului cervical cu până la 94% [6].

Vaccinarea îşi păstrează o parte a eficienţei chiar dacă este aplicată după debutul activităţii sexuale. Colegii de la CRSP Timişoara citează un studiu efectuat la 235 femei tinere, practic toate active sexual, ce au primit una sau mai multe doze vaccinale; subiecţii ce primiseră cel puţin o doză vaccinală au prezentat la recontrol cu 65% mai puţine anomalii cervicale [11]. 

Deoarece cancerul de col uterin se dezvoltă lent, de-a lungul anilor, screening-ul regulat împreună cu eliminarea oricăror leziuni sunt esenţiale pentru prevenţie. Încă, screening-ul şi tratamentul sunt cruciale în privinţa prevenirii dezvoltării cancerului invaziv. Cea mai cunoscută metodă de screening a cancerului de col uterin la nivel mondial este testul BPN (Babes-Papanikolaou, referit şi ca PAP), dar noi metode de testare s-au dovedit a fi la fel de eficiente, deseori la un cost mai mic. Au devenit disponibile teste pentru ADN-ul HPV ce se pot de asemenea folosi cu specificitate mai mare în screening [10]. În România, aceste teste se găsesc încă în faza de pionierat, cf [6].

*

La nivel naţional, o abordare integrată a prevenţiei şi controlului cancerului de col uterin ar  beneficia din abordarea multidisciplinară, focalizând pe mai multe componente cheie, precum educaţia comunităţii, mobilizarea socială, vaccinarea, screeningul, tratamentul şi îngrijirile paliative. Este importantă participrea reprezentanţilor diverselor discipline în derularea unor programe naţionale precum cele de: imunizare, sănătatea reproducerii, controlul cancerului şi sănătatea adolescenţilor [9].

O sinoptică succintă privind prevenţia primară, secundară şi terţiară pentru cancerul cervical a fost prezentat în Informarea privind celebrarea SEPCCU 2018. În secţiunea de prevenţie primară se menţionează că vaccinarea anti-HPV este recomandată la fetiţele între 3 şi 13 ani [9].

 

8.      Prevenţia în România

Vaccinarea.

În România, vaccinarea anti-HPV nu face parte din Programul Naţional de Vaccinare, dar va trebui să devină o preocupare majoră a decidenţilor, medicilor şi a publicului.

 

Vaccinul Gardasil (autorizat atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi) vizează tipurile de HPV 6, 11, 16 şi18 pentru a preveni evoluţiile precanceroase la colul uterin şi anus, precum şi verucile genitale; versiunea Gardasil 9 (autorizată în decembrie 2014) protejează împotriva a nouă tipuri de virus HPV: 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 şi 58; însfârşit, vaccinul Cervarix (pentru femei şi fete) vizează displaziile şi cancerul de colul uterin precum şi în alte zone genitale [6].

Ghidul European pentru Asigurarea Calităţii în Screeningul Cancerului de Col Uterin, după care a fost elaborat Programul Naţional Specific, conţine recomandările privind vaccinarea şi screeningul ce au un potenţial de reducere a incidenţei cancerului de col uterin cu 80 - 90%. Condiţia este însă acoperirea vaccinală activă împotriva tipurilor 16 şi 18 de virus HPV a minimum 70% din populaţia feminină la risc [6].    

Screening-ul

Ghidul INSP [6] documentează că impactul a cinci decenii de screening de masă practicat în alte socio-culturi este reducerea riscului de apariţie a unui cancer de col uterin de-a lungul vieţii la un nivel foarte scăzut (sub 1%). 

Din păcate în ultimele aproape două decade, majoritatea covârşitoare a femeilor din România nu au fost testate împotriva acestui tip de cancer: studiul GFK în 2010 estimează acest procent între 75% şi 92%. Programul Naţional de Screening al Cancerului de Col Uterin în România (PNSCCUR) iniţiat în 2012 declara o acoperire de 8-12% din populaţia ţintă.

În România screening-ul organizat al cancerului de col uterin se realizează, după criteriile recomandate de Ghidul European amintit anterior, la intervale de 5 ani - conform Ordinului comun MS 238/ CNAS 538 din 2012 pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea şi desfăşurarea screening-ului în cancerul de col uterin.

Concret, screening-ul pentru cancerul de col uterin prin testare BPN este recomandat pentru toate femeile cu vârsta cuprinsă între 25 şi 65 ani care nu au simptome sugestive sau un diagnostic confirmat de cancer de col uterin şi nu sunt histerectomizate total pentru afecţiuni necanceroase. Retestarea în cadrul PNSCCUR are loc la 5 ani după ultimul rezultat normal; medicul de familie va recomanda testarea tuturor femeilor eligibile cu vârsta între 25-64 ani pentru care nu se poate documenta un rezultat normal mai recent de 5 ani [6].

 

9.      Concluzii

Global, cancerul cervical este al 4-lea cel mai frecvent cancer la femei şi al 7-lea cel mai comun tip de cancer. În 2012, incidenţa era estimată la peste o jumătate de million.

În Europa, cancerul cervical este al 6-lea cancer ca incidenţă la femei. Cea mai mare incidenţă este înregistrată în România, iar cea mai scăzută în Elveţia.

Incidenţa cancerului cervical în România (a 2-a după cel mamar) este dublă faţă de media europeană şi aproape dublă faţă de cea a Europei Centrale/Est.

În privinţa mortalităţii prin cancer cervical, ţara noastră se află pe locul cel mai defavorabil din Europa, cu un risc de deces de 3 ori mai mare faţă de media europeană şi de peste 1,5 ori mai mare decât media din Europa Centrală şi de Est.

Motivul situaţiei alarmante din România este lipsa de aderenţă a populaţiei feminine la screening, deşi din 2012 este în vigoare Programul Naţional de Screening privind Cancerul Cervical.

Eforturile educaţionale în privinţa factorilor de risc trebuie să devină o preocupare centrală a promotorilor sănătăţii. Prevenţia prin practicarea testării Babes-Papanikolaou după un calendar adaptat vârstei şi factorilor de risc istorici sau actuali trebuie să devină un obiectiv vital al medicinii de familie şi al fiecărei persoane de gen feminin.

 

10.  Bibliografie

[1]. Site-ul ECL (Association of European Cancer League): http://www.europeancancerleagues.org/resources/18-cervical-cancer/75-cervical-cancer-organisations-in-europe-ecca-eurogin.html

[2]. Site-ul Canadian Cancer Society: http://www.cancer.ca/en/about-us/news/nb/2014/cervical-cancer-awareness-week/?region=nb

[3]. Site-ul Australian Cervical Cancer Foundation (ACCF): https://accf.org.au/cervical-health

[4]. Site-ul Cervical Cancer Action – CCA: http://www.cervicalcanceraction.org/home/home.php

[5]. Site-ul oficial OMS: http://www.euro.who.int/en/health-topics/noncommunicable-diseases/cancer/data-and-statistics

[6]. Ghid de Prevenţie. Stilul de Viaţă Sănătos şi alte intervenţii preventive prioritare pentru boli netransmisibile, în asistenţa medicală primară. Bucureşti, 2016: http://edu-cnsmf.ro/prevent/GhidPreventie/GhidPreventie_Vol5.pdf

[7]. Site-ul European Cancer ( EUCAN) – IARC: http://gco.iarc.fr/today/data/pdf/fact-sheets/cancers/cancer-fact-sheets-16.pdf

[8]. Site-ul Global Cancer Observatory: http://gco.iarc.fr/today/online-analysis-pie?mode=cancer&mode_population=continents&population=994&sex=2&cancer=29&type=0&statistic=0&prevalence=0&color_palette=default

[9]. Site-ul oficial WHO. WHO GUIDANCE NOTE. Comprehensive cervical cancer prevention and control: a healthier future for girls and women, 2013: http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/78128/3/9789241505147_eng.pdf?ua=1

[10]. Site-ul RHO Cervical Cancer: http://www.rho.org/about-cervical-cancer.htm

[11]. *** Analiza de situatie. Săptămâna Europeană de Prevenire a Cancerului de Col Uterin 2017, INSP CRSP Timisoara

http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/Analiza-de-situatie-SEPCCU-2017.pdf